O definiție pentru «bortar»   declinări

bortár m. Iași. Cărămidar, care, p. meseria luĭ, face borte în pămînt, ĭar toamna, nemaĭ avînd de lucru, pornește la hoție. Fig. Hoț, borfaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink