borhăĭ f. pl. (lat. pop. burbalia, a.î., ca măruntaĭe și vînătăĭ, d. mĭnutalĭa și venetalia. Lbk. 1400). Mold. Iron. Măruntaĭe, mațe: l-a călcat trenu și ĭ-aŭ ieșit borhăile. – Și borháturĭ n, pl. (Nț. – Rev. I. Creg. 5, 183).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink