BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BORDURÁRE s.f. Răsfrângere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. [< bordura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

borduráre s. f., g.-d. art. bordurării; pl. bordurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BORDURÁ ~éz tranz. (marginile unui obiect din tablă, plăci etc.) A răsfrânge în scopul întăririi sau asamblării cu alt obiect. /Din bordură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BORDURÁ vb. I. tr. A supune operației de bordurare. [< bordură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

bordurá vb., ind. prez. 1 sg. borduréz, 3 sg. și pl. bordureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink