BONTĂNÍ, bontănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lovi cu (zgomot) în ceva; a ciocăni, a bocăni. ♦ Tranz. A lovi pe cineva cu putere; a buși. – Din magh. bantani.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BONTĂNÍ vb. v. bate, bocăni, ciocăni, pocăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bontănésc v. intr. (cp. cu bontăluĭesc, bocănesc și ung. bontani, a desface, a nimici). Nord. Bocănesc, cĭocănesc, fac zgomot. V. refl. Mă bat cu zgomot: s’au burzuluit și s’au bontănit pînă s’a trezit fata (rev. I Crg. 4, 204).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink