BONOMÍE s. f. (Livr.) Însușire, caracter de bonom. – Din fr. bonhomie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BONOMÍE f. livr. Caracter bonom. /<fr. bonhomme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BONOMÍE s.f. (Franțuzism) Atitudine, caracter de bonom. [Gen. -iei. / < fr. bonhomie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BONOMÍE s. f. atitudine, caracter de bonom. (< fr. bonhomie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BONOMÍE s. f. (Franțuzism) Însușire de bonom; caracter bonomului. – Fr. bonhomie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bonomíe s. f., art. bonomía, g.-d. bonomíi, art. bonomíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink