BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONÓM ~i m. livr. Persoană care vădește blândețe și simplitate; om bun. /<fr. bonhomme
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONÓM s.m. (Franțuzism) Om blând, blajin, cinstit, credul. [< fr. bonhomme].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONÓM s. m. om blând și credul; om simplu. (< fr. bonhomme)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONÓM, bonomi, s. m. (Franțuzism) Om cu caracter blajin, credul. – Fr. bonhomme.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bonóm (-mă), adj. – Blînd, blajin. Fr. bonhomme. – Der. bonomie, s. f., din fr. bonhomie.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bonóm s. m., pl. bonómi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONOMI, Ivanhoe (1873-1951), om politic italian. Socialist reformator. Ca ministru de Război (1920) a negociat Tratatul de la Rapallo. Prim-min. (1921-1922; 1944-1945). S-a retras din viața politică fiind în opoziție cu ideile lui Mussolini. În 1940 s-a alăturat mișcării antifasciste, devenind liderul ei în 1942.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink