BONÓM, bonomi, s. m. (Livr.) Om blând și credul, cu gusturi și purtări simple. – Din fr. bonhomme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BONÓM ~i m. livr. Persoană care vădește blândețe și simplitate; om bun. /<fr. bonhomme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BONÓM s.m. (Franțuzism) Om blând, blajin, cinstit, credul. [< fr. bonhomme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BONÓM s. m. om blând și credul; om simplu. (< fr. bonhomme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BONÓM, bonomi, s. m. (Franțuzism) Om cu caracter blajin, credul. – Fr. bonhomme.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bonóm (-mă), adj. – Blînd, blajin. Fr. bonhomme. – Der. bonomie, s. f., din fr. bonhomie.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bonóm s. m., pl. bonómi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink