BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BONIFICÁ bonífic tranz. 1) (sume de bani) A scădea din valoarea unei facturi ca despăgubire. 2) (prețuri) A micșora prin rabat. /<fr. bonifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BONIFICÁ se bonífică intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se îmbunătăți. /<fr. bonifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BONIFICÁ vb. I. tr. A scădea a sumă oarecare din valoarea unei facturi (ca despăgubire). ♦ A face o reducere, un rabat. [P.i. bonífic. / cf. fr. bonifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BONIFICÁ vb. tr. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat. (< fr. bonifier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare sau nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bonificá vb., ind. prez. 1 sg. bonífic, 3 sg. și pl. bonífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bonífic, a -á v. tr. (it. bonificare, adică „a face bun”). Ameliorez: a bonifica cîmpu. Creditez cheltuĭelile, împlinesc lipsa (în materie de finanțe).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink