BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONIÉR ~e n. Carnet de bonuri. [Sil. -ni-er] /bon + suf. ~ier
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONIÉR s.n. Carnet de bonuri (1). [Pron. -ni-er. / < bon + -ier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONIÉR s. n. carnet de bonuri (1). (< bon + -ier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet din care se detașează bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Din bon + suf. -ier.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
boniér s. n. (sil. -ni-er), pl. boniére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
carnét-boniér s.n. Carnet care servește drept bonier ◊ „[...] ca urmare, responsabilii și casierele din asemenea unități au în prezent la îndemână carnete-bonier pentru eliberarea mărfurilor în cazul defectării caselor de marcat.” I.B. 12 XI 64 p. 2 (din carnet + bonier)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink