BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Parte arcuită a unei bolți. – Bolti + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOLTITÚRĂ, boltituri, s. f. Partea arcuită a unei bolte. – Din bolti + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOLTITÚRĂ s. v. arcadă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boltitúră s. f., g.-d. art. boltitúrii; pl. boltitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boltitúră f., pl. ĭ. Acíunea de a boltĭ. Rezultatu eĭ, boltă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink