BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol'ševizm, fr. bolchevik.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVÍC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de bolșevism; propriu bolșevismului. /<rus. bol'ševic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVÍC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Adept al bolșevismului. 2) Membru al Partidului Comunist din Rusia. /<rus. bol'ševic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la bolșevism, propriu bolșevismului. // s.m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. [< rus. bolșevik, cf. fr. bolchevik].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bolșevismului. (< rus. bolșevik, fr. bolchevik)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor, privitor la bolșevism sau la bolșevici. ♦ Propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. – Rus bol'ševik.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVÍC s., adj. v. comunist.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bolșevíc (bolșevícă), adj. – Adept al bolșevismului. Rus. bolševik. – Der. bolșevism, s. n. (comunism sovietic).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bolșevíc s. m., adj. m., pl. bolșevíci; f. sg. bolșevícă, g.-d. art. bolșevícei; pl. bolșevíce
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bolșevíc, -ă s. (rus. boliševik, d. bólĭše, maĭ mult fiindcă, la congresu socialist ținut la Bruxelles și apoĭ la Londra în 1903, Lenin a obținut maĭ multe voturĭ decît tovarășu luĭ maĭ moderat Martov). Revoluționar rusesc care dorește domnia proletarilor (ca’n Rusia după 1917). Fig. Vandal, anarhist, devastator, distrugător. Adj. Tirania bolșevică saŭ sovĭetică. – Fals -vist.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVIC, arh. în S Arh. Sevarnaia Zemlea; 11,3 mii2. Alt. max.: 935 m. Centrul ins. (c. 30% din supr.) este ocupat de un ghețar. Vegetație de tundră arctică.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVIC, -Ă (‹ rus.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevíci, -ce, s. m. și f., adj. ~ (cuv. rus. = majoritar < bol'șii = mai mult) [MW]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
tavi
| Semnalează o greșeală
| Permalink