boiamá, s.f. (înv.) basma (pătrată), testemel, broboadă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
boiamá (-ále), s. f. – (Înv.) Șal, fular. Tc. boyama (Șeineanu, II, 56).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
boĭamá și buĭamá f. (turc. boĭama, boĭa, basma brodată cu aur; bg. boĭama). Mun. Mod. Rar azĭ. Basma, testemel. Lelea cu buĭamale și badea cu durligele goale, se zice ironic cînd nevasta e prea bine îmbrăcată, ĭar bărbatu prea răŭ îmbrăcat. V. bariz, boccea, dermea, năframă.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink