BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Înv.) Teolog. ♦ (Adjectival) Învățat. – Slav. (v. sl. bogoslovu).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BOGOSLÓV s. v. teolog.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bogoslóv (-vă), adj. – (Înv.) Teolog. Sl. bogoslovĭ, format pe baza gr. υεόλογος. Nu pare a fi avut circulație pop. – Der. bogoslovie, s. f. (teologie); bogoslovi, vb. (a predica).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bogoslóv s. m., pl. bogoslóvi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bogoslóv m. (vsl. bogoslovŭ, d. bogŭ, Dumnezeŭ, și solvo, cuvînt). L.V. Teolog.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink