BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -ce, adj. Care ține de bogomilism, privitor la bogomilism. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOGOMÍLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de bogomilism; propriu bogomilismului. /Bogomil n. pr. + suf. ~ic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOGOMÍLIC, -Ă, bogomilici, -e, adj. Care ține de bogomilism. – Din Bogomil (nume propriu) + suf. -ic.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bogomílic adj. m., pl. bogomílici; f. sg. bogomílică, pl. bogomílice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bogomílic, -ă adj. Relativ la secta lui Bogomil, un eretic Bulgar din evu mediŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOGOMÍLIC, -Ă, (‹ bogomilism) adj. Care aparține bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatură b. = parte integrantă a literaturii apocrife, apărută o dată cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, în ciuda interzicerii ei de către Biserică, datorită subiectelor, ca și fanteziei poetice, accesibilității stilului și limbii.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink