BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din n. pr. Bogomil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOGOMÍL s. m. adept al bogomilismului. (cf. Bogomil)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BOGOMÍL, bogomili, s. m. Adept al bogomilismului. – Din Bogomil (nume propriu).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bogomíl s. m., pl. bogomíli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink