BODOGĂNÍT, bodogănituri, s. n. Faptul de a bodogăni. – V. bodogăni.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A bombăni supărat, spunând ceva nedeslușit. ♦ Intranz. A bombăni (de ciudă sau de supărare). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A BODOGĂNÍ ~ésc intranz. (despre persoane) A vorbi incoerent, încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bombăni; a bălmăji; a boscorodi. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BODOGĂNÍ, bodogănesc, vb. IV. Tranz. A spune ceva încet și nedeslușit (exprimându-și supărarea); a mormăi. ♦ Intranz. A vorbi cu ciudă și supărare; a cârti, a bombăni. – Comp. magh. dobogni.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BODOGĂNÍ vb. 1. v. bombăni. 2. v. cicăli.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bodogăní (bodogănésc, bodogănít), vb. – A bombăni, a boscorodi. – Var. bodrogăni, bod(r)ăgăni. Formație expresivă, probabil bazată pe mag. döbögni „a face zgomot” (Cihac, II, 483; Philippide, Principii, 155). – Der. bodogăneală, s. f. (boscorodeală).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bodogăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bodogănésc, imperf. 3 sg. bodogăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bodogăneáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bodogănésc v. intr. (din dobogănesc; d. ung. dobogni, care vine d. dob, dobă. V. și mogorogesc și bondănesc). Est. Bombănesc, bondănesc, vorbesc încurcat și cu voce maĭ joasă de cĭudă orĭ din alăt cauză. – Și bondogănesc. În nord și bodrogănesc. V. blogodoresc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BODOGĂNÍT, -Ă, bodogăniți, -te, adj. v. BODOGĂNI. – [DEX '98]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink