BOCITOÁRE ~oáre f. Femeie care îndeplinește ritualul bocitului la înmormântări. /a boci + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCITOÁRE, bocitoare, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Din boci + suf. -(i)toare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCITOÁRE s. jeluitoare, (reg.) plângătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bocitoáre f., pl. orĭ ca privighetorĭ, ursitorĭ, țiitorĭ, maĭ bine decît oare. Femeĭe plătită ca să bocească un mort pe care n’are cine să-l bocească.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care bocește. 2. S. f. Femeie care se îndeletnicește cu bocitul la înmormântări. – Boci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCITÓR, -OÁRE, bocitori, -oare, adj. Care bocește. – Din boci + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bocitór adj. m., pl. bocitóri; f. sg. și pl. bocitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink