BOCEÁLĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCEÁLĂ, boceli, s. f. Faptul de a (se) boci; tânguire.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCEÁLĂ s. v. văitat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boceálă s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink