BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegíu s. m.] – Din tc. bohçacı.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCCEAGÍU ~i m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar; marchitan. /<turc. bohçaci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant care își purta marfa într-o boccea. [Var.: boccegíu s. m.] – Tc. bohçacı.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCCEAGÍU s. v. marchitan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bocceagíu s. m., art. bocceagíul; pl. bocceagíi, art. bocceagíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bocceagíŭ (vest), -cegíŭ și -cengíŭ (est) m. (turc. boghčağν). Tolbaș, marfagiŭ, coropcar, negustor ambulant (care vindea pînză, ață, ace ș.a.): Herșcu boccengiu. V. mămular.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink