BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit; zgomot produs prin lovire repetată cu un obiect tare. – Din bocăni + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOCĂNITÚRĂ s. 1. v. bocănit. 2. v. bătaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bocănitúră s. f., g.-d. art. bocănitúrii; pl. bocănitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink