bobóvnic, s.m. (reg.) plantă erbacee, cu flori albastre, cu fructul o capsulă rotundă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bobóvnic (-ci), s. m. – Varietate de năsturea, Veronica Beccabunga. – Var. babornic, babolnic, bobîlnic, bribornic etc. Sl. bobovnikŭ (DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bobóvnic v. bobornic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bobórnic și bobóvnic m. (vsl. bobovnikŭ, d. bobovŭ, de bob, bobŭ, bob; sîrb. bobovnik, rus. bobóvnik). O plantă scrofulariacee cu florĭ albastre și fruct capsular care crește pin locurĭ băltoase (veronica [nu véro-] beccabunga).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink