BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. – Boboc + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBOCÉL, bobocei, s. m. Diminutiv al lui boboc. ♦ (Fam.) Termen de dezmierdare pentru o ființă iubită.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bobocél s. m., pl. bobocéi, art. bobocéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

bobocel, bobocei s. m. hoț tânăr / lipsit de experiență.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink