BOBINATOÁRE ~óri f. Mașină de bobinat. [Sil. -toa-re] /bobină + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINATOÁRE s.f. Mașină de bobinat. [< bobina + -toare, după fr. bobineuse].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

bobinatoáre s. f., g.-d. art. bobinatoárei; pl. bobinatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de bobinare. /bobină + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. [< bobina + -tor, după fr. bobineur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice. II. s. f. mașină de bobinat. II. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. (după fr. baboneur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. – Din bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bobinatór s. m., pl. bobinatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink