17 definiții pentru bobina, bobină   conjugări / declinări

BOBÍNĂ, bobine, s. f. Mosor de diverse forme, pe care se înfășoară ață, sârmă, cablu electric etc.; p. ext. mosorul împreună cu spirele înfășurate pe el. ♦ Spec. Ansamblu de spire format prin înfășurarea în serie a unuia sau a mai multor conductoare electrice. – Din fr. bobine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBÍNĂ ~e f. 1) Suport (cilindric) care servește la înfășurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din această piesă și spirele înfășurate pe ea. ◊ ~ electrică element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBÍNĂ s.f. 1. Piesă cilindrică pe care se poate înfășura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta și firul, cablul etc înfășurat pe ea. ♦ Înfășurare a unui fir într-o mașină sau într-un aparat electric. 2. Înfășurare a unui fir de ață, de sfoară etc. pe un bețișor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBÍNĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ◊ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. ♦ ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBÍNĂ, bobine, s. f. Piesă cilindrică servind la înfășurarea aței, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din această piesă și firul înfășurat pe ea. ♦ (Electrotehnică) Ansamblu de spire în serie, format prin înfășurarea în comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ Fire înfășurate (pe un suport) în așa fel încât să nu se deșire sau să se încurce. Bobină de ață.Fr. bobine.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBÍNĂ s. 1. mosor, (Mold.) macara. (~ cu ață.) 2. (FIZ.) (ieșit din uz) self. 3. (FIZ.) bobină cu reactanță = reactor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bobínă s. f., g.-d. art. bobínei; pl. bobíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bobínă f., pl. e (fr. bobine). Mosor mic, cilindru din lemn pe care e înfășurată o ață saŭ o sîrmă electrică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BOBINÁ ~éz tranz. (fire, cabluri etc.) A înfășura pe o bobină. /<fr. bobiner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

A bobina ≠ a dezbobina
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bobiná vb., ind. prez. 1 sg. bobinéz, 3 sg. și pl. bobineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BOBÍNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la înfășurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport și firele, semitorturile etc., înfășurate pe el. 2. B. electrică = element de circuit electric format din spire conductoare în serie, cu sau fără miez feromagnetic, ce produce un cîmp magnetic sau în care se induce o tensiune electromotoare. B. de inducție = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a cărui înfășurare primară este parcursă de un curent continuu întrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviație a unui fascicul de electroni analogă cu cea produsă de acțiunea unui cîmp magnetic.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

bobină, bobine s. f. (er.) testicul.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink