BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob2 + suf. -er.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOBÉR s.m. Sportiv care practică bobul. [< engl. bobber].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BOBÉR s. m. sportiv care practică bobul1 (2). (< engl. bobber)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bobér s. m., pl. bobéri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
bobér s.m. (sport) Persoană care practică sportul numit bob ◊ „Cea mai interesantă evoluție în străinătate a schiorilor și a boberilor români este, fără îndoială, aceea de la Innsbruck.” Sc. 10 I 64 p. 3. ◊ „Săniorii și boberii au plecat deja la Sarajevo, astă seară urmând să plece patinatorii și biatloniștii [...]” I.B. 2 II 84 p. 7. ◊ „Același bobeur a suferit un accident asemănător în urmă cu o lună, în Italia.” R.l. 7 II 84 p. 5 [scris și bobeur] (din engl. bobber; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink