BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A BOȚÍ ~ésc tranz. A face să se boțească; a mototoli; a șifona. /Din boț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BOȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde netezimea; a se mototoli; a se șifona. /Din boț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. A (se) zbârci, a (se) încreți. Obrazul spân și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din boț¹.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BOȚÍ vb. v. șifona.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BOȚÍ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A boți ≠ a călca
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boțí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. boțeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

boțésc v. tr. (d. boț). Est. Fac boț, mototolesc (o hîrtie, o haĭnă). Iron. Zbîrcesc: bătrîneța l-a boțit. Vechĭ. Strîmtorez, prin la strîmtoare (un dușman). Grămădesc, adun, încheg, strîng la un loc. – Și îmboțesc (Șincaĭ). V. cĭoșmolesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a boți mutra (cuiva) expr. a desfigura (pe cineva) în bătaie.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink