9 definiții pentru «blum»   declinări

BLUM, blumuri, s. n. Oțel semilaminat în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLUM ~uri n. Lingou de oțel obținut prin laminare. /<fr. bloom
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLUM s.n. Lingou de oțel turnat și eboșat prin laminare. [Pl. -muri. / < engl. bloom].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLUM s. n. lingou de oțel turnat și eboșat prin laminare. (< engl., fr. bloom)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat din oțel cu secțiune pătrată, din care, prin laminare, se confecționează diverse profile. – Fr. bloom (<engl.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

blum s. n., pl. blúmuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BLUM, Leon (1872-1950), om politic și eseist francez. Lider al Partidului Socialist Francez. Prim-min. (1936-1937, mart.-apr. 1938; 1946-1947); pe plan extern a promovat politica de „neintervenție” în Răboiul Civil din Spania. Eseuri („Despre căsătorie”).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BLUM (‹ fr., engl.) s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, de secțiune pătrată (minimu 150 x 150 mm) sau dreptunghiulară (cu raportul între laturi mai mic de doi) și lungime de la 2 la 6 m, folosit ca semifabricat pentru laminare sau forjare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BLUM, Isac (1894-1975, n. Bacău), inginer chimist român. Prof. univ. la București. Studii și cercetări privind caracterizarea și valorificarea cărbunilor.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink