BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLONDÍN ~ă (~i, ~e) v. BLOND. /<fr. blondin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLONDÍN, -Ă adj. (adesea s.f.) Blond(ă). [< fr. blondin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLONDÍN, -Ă adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. Blond. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond. – După fr. blondin.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; f. sg. blondínă, pl. blondíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blondín, -ă adj. (fr. blondin). Cam blond, bălăĭor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink