BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLOCHÁUS ~uri rar Clădire mare cu multe etaje; bloc. /<germ. Blockhaus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÓCHAUS s.n. Bloc². [Pl. -suri. / < germ. Blockhaus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÓCHAUS s. n. 1. bloc². 2. comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei. (< germ. Blockhaus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3). – Germ. Blockhaus.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÓCHAUS s. v. bloc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blóckhaus orĭ blochaus n., pl. urĭ (fr. [d. germ.] blockhaus. V. bloc). Fort. Căsoaĭe (odinioară improvizată din grinzĭ cioplite) întrebuințată ca adăpost contra gloanțelor. Azĭ, casă modernă cu multe etaje, numită și bloc. V. hardughie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink