BLITZ [pr.: bliț] n. Sursă de lumină intensă și de scurtă durată, având forma unei lămpi (electrice), cu care este prevăzut un aparat de fotografiat. /<germ. Blitz (licht)
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLITZ s.n. v. bliț.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLIȚ s. n. Sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului. ◊ Bliț secundar = bliț comandat pe cale optică de lumina blițului principal, asigurându-se o sincronizare perfectă. [Scris și: blitz] – Cuv. germ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLIȚ s.n. Lampă electronică pentru fotografiere. [Pl. -țuri, scris și blitz. / < germ. Blitzlicht].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

bliț s. n., pl. blíțuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink