BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n.) Vehicul de luptă prevăzut cu un blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BLINDÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are blindaj; acoperit cu blindaj. Tren ~. 2) (despre unități militare) Care este dotat cu mașini de luptă cu blindaj. /v. a blinda
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BLINDÁT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unități militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BLINDÁT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ◊ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BLINDÁT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
blindát adj. m., pl. blindáți; f. sg. blindátă, pl. blindáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A BLINDÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
blindat, -ă, blindați, -te adj. prost, cretin.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink