11 definiții pentru blinda, blindare   conjugări / declinări

BLINDÁRE, blindări, s. f. Acțiunea de a blinda.V. blinda.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁRE s.f. Acțiunea de a blinda. [< blinda].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

blindáre s. f., g.-d. art. blindării; pl. blindări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BLINDÁ ~éz tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁ vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁ vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁ, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder.Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink