BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș protector de plăci metalice groase al unui vas de război, al unui tanc etc. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic de izolare a câmpului electromagnetic al unui organ de celelalte organe dintr-un aparat electric. – Din fr. blindage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁJ ~e n. Înveliș metalic care protejează un aparat, o mașină de luptă. /<fr. blindage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁJ s.n. 1. Cuirasă de oțel care folosește la protecția navelor, a tancurilor, a avioanelor etc. împotriva proiectilelor. 2. Mijloc de protecție a unor piese sau sisteme electromagnetice. [Cf. fr. blindage, it. blindaggio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁJ s. n. 1. cuirasă de oțel la protecția navelor, a tancurilor, avioanelor împotriva proiectilelor. 2. element de construcție servind ca mijloc de protecție a unor piese sau sisteme tehnice. (< fr. blindage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLINDÁJ, blindaje, s. n. 1. Înveliș de plăci metalice groase care protejează părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc etc. contra proiectilelor. ♦ Învelișul din metal tare al proiectilelor de pușcă și de pistol. 2. Înveliș metalic care protejează sisteme electrice sau piesele lor componente. – Fr. blindage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

blindáj s. n., pl. blindáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blindáj n., pl. e (fr. blindage). Acțiunea de a blinda. Parte blindată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink