BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinității împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. pop. blastimare (= blasphemare).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BLESTEMÁ bléstem 1. tranz. A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranz. A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. Tranz. A exprima un blestem împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî; a huli. ♦ A cârti, a se revolta împotriva vieții, a soartei etc. [Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. *blastemare (< blasphemare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BLESTEMÁ vb. v. excomunica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A blestema ≠ a binecuvânta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blestemá (-m, -át), vb. – 1. A huli, a ocărî. – 2. (Refl.) A face jurămînt, a se jura. – 3. A vorbi de rău, a ponegri, a defăima. – Var. blăstăma, blăstema. Mr. blastim, megl. bl’astim. Lat. *blastēmāre, der. de la blasphemāre (Pușcariu 205; Meyer, Alb. St., IV, 27; REW 1155; Candrea-Dens., 162; DAR); cf. sp. lastimar, care atestă existența formei lat. vulg., cu t în loc de f; v. și it. biasimare, fr. blâmer. Der. blestem, s. n. (blestemare, afurisire), care pare a fi un der. postverbal, dar pe care Pascu, I, 52, îl consideră un der. de la lat. *blastemium (în loc de blasphemium); blestemat, adj. (ticălos, afurisit; bandit; potlogar); blestemățesc, adj. (infam); blestemățește, adv. (înv., în chip mizerabil); blestemăți, vb. (a ajunge rău); blestemăție, s. f. (acțiune reprobabilă, în general).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

blestemá vb., ind. prez. 1 bléstem/blestém, 3 sg. și pl. bléstemă/blestémă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blestem- V. blăstăm-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink