BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat +suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BLESTEMĂȚÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blestemățíe s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestemățíei: pl. blestemățíi, art. blestemățíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blăstămățíe (est) și blestemățíe (vest) f. (d. blăstămat). Nelegĭuire, faptă rea: lăsați-vă de blăstămățiĭ!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink