BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. 1. (Reg.) A se bălăci. 2. A flecări. [Pr.: bleo-] – (2) Din bleot + flecări.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bleotocărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bleotocărésc, imperf. 3 sg. bleotocăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bleotocăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bleotocărésc V. blogodoresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

blogodorésc și (maĭ mar) blodogorésc v. intr. (vsl. blago-dariti, a mulțămi). Munt. Vorbesc neînțeles: nu știŭ ce tot blogodorea acolo! – În vest și blocodoresc, în est bleocotoresc, bleotocăresc. V. bodogănesc, bogonisesc, boscorodesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink