bleóșteoră și -ĭură (eo dift.) f., pl. ĭ (rudă cu bleștesc, bleojdesc). Fam. A face bleoștĭură, a se muĭa, a se zdrobi în cădere, a fi zdrobit de oboseală, a cădea bolnav saŭ mort.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink