BLEAH s. n. v. bleau².
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

bleah, bleav și bleaŭ (o silabă) n., pl. urĭ. Trans. Mold. (rut. bleáha, d. germ. blech, tinichea. V. plev). Feru care acoperă capătu osiiĭ ca să nu roadă frecîndu-se de roată (în Trans. morcoașă). Fig. Iron. Gioablă, unealtă proastă: un bleav de pistol (CL. 1924, 194), de cuțit, de coasă. V. hleab.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink