BLÁGĂ, blăgi, s. f. (Reg.) Bogăție, avere. – Din sb. blago.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLÁGĂ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blágă (blắgi), s. f. – Avut, bogăție. Sb. blago (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac). Se folosește mai ales în Banat și Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

blágă f. fără pl. (vsl. blago, bunătate). Fam. Bunătate, blîndeță, milă: blaga luĭ Dumnezeŭ. Ban. Olt. (după sîrb) Bogăție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink