BLAFÁRD, -Ă adj. 1. (despre lumină, culori) alburiu; șters. 2. (despre ten) palid, livid. (< fr. blafard)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

blafárd (-dă), adj. – Palid, fără culoare. Fr. blafard (sec. XX). Este galicism, care apare uneori în literatura contemporană.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink