BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BLACHÉU ~ri n. Placă mică de metal, care se aplică pe vârful sau pe tocul încălțămintei pentru a le proteja de tocire. [Sil. bla-cheu] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BLACHÉU s.n. Plăcuță de oțel care se pune la vârful și la tocul încălțămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BLACHÉU s. n. plăcuță de oțel în vârful și la tocul încălțămintei. (< engl. blackey)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de fier, care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Fr. plaqué.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BLACHÉU s. (reg.) șpiț. (~ la ghete.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink