BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BIZUÍ mă bízui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – Magh. bizni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BIZUÍ vb. 1. v. baza. 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIZUÍ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bizuí (-uésc, ít), vb. – 1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bizuí vb., ind. prez. 1 sg. bízui, 3 sg. și pl. bízuie, imperf. 3 sg. bizuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bizuĭ (mă) și -ĭésc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am încredere, mă sprijin, mă bazez: mă bizuĭ pe banĭ, pe condeĭ, pe sabie, pe brațe; mă bizuĭ la orice cu pușca asta. – Și îmb-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink