BIVALÉNT, -Ă, bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Din fr. bivalent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVALÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre elemente sau radicali chimici) Care are valența doi; cu valența doi. /<fr. bivallent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVALÉNT, -Ă, bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Fr. bivalent.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVALÉNT adj. (CHIM.) divalent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bivalént adj. m., pl. bivalénți; f. sg. bivaléntă, pl. bivalénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink