BIVALÉNȚĂ s.f. (Chim.) Însușire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

bivalénță s. f., pl. bivalénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink