BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BITUMÁ ~éz tranz. 1) (mase granulare) A amesteca cu bitum. 2) (șosele) A acoperi cu bitum. 3) (rosturile dintre pavelele sau dintre dalele de beton ale unei șosele) A umple cu o masă bituminoasă. /<fr. bitumer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bitumá vb., ind. prez. 1 sg. bituméz, 3 sg. și pl. bitumeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink