bitirésc v. tr. (rut. pitirĭati, compus ca și poteră și interesc). Mold. Sud. Fam. Mătrășesc, mătur, alung. izgonesc: pe servitoru cel obraznic stăpînu cel noŭ l-a și bitirit. – În Bc. Suc. „titiresc, așez încet (de ex. fînu), deretic”. – V. bichiresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink