bitirdisí, bitirdisésc, vb. IV (înv.) a termina, a rezolva; a compensa.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bitirdisésc v. tr. (turc. bitirdi, aor. d. bitirmek, a termina; ngr. bitizo, bg. bitisam și bitirdisam). Pe la 1800. Angajez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink