BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BISERICÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de biserică; propriu bisericii; ecleziastic. /biserică + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică. – Din biserică + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BISERICÉSC adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~ești.) 2. religios, sfânt, (pop.) sânt. (Carte ~ească.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Bisericesc ≠ laic, lumesc
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bisericésc adj. m., f. bisericeáscă; pl. m. și f. bisericéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bisericésc, -éască adj. De biserică, al bisericiĭ, ecleziastic: veșmînt, beneficiŭ bisericesc. Religios: cîntec bisericesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

versuire bisericească (Biz.) v. eh.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink