biscót n., pl. e (it. biscotto, d. bis, de două orĭ, și cotto, copt; fr. biscuit. V. teracotă). Pesmet, galetă mică de mîncat cu ceaĭ ș.a. – Vulg. pișcot, pl. urĭ (sîrb. piškot, ung. piskóta). Uniĭ zic și biscuit, m., pl. țĭ (după fr.), ceĭa ce e tot vulgar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink