BIRTÁȘ, birtași, s. m. Deținător al unui birt. – Birt + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BIRTÁȘ ~i m. înv. Stăpân al unui birt. /birt + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Cel care ține un birt. – Din birt + suf. -aș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BIRTÁȘ s. ospătar, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BIRTÁȘ s. v. hangiu, hotelier.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

birtáș s. m., pl. birtáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

birtáș m. (d. birt; sîrb. birtaš vine d. rom.). Cel ce ține un birt. – Fem. -ășiță, pl. e, de unde și sîrb. birtašica. În Ban. birtar, -ăreasă, pl. ese.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink